Primul forum

Moderator: Moderatori

El sueno de Crepusculo capitolul 4 partea 2

EDWARD PDVCand am intrat in clasa de biologie,Isabella statea la masa mea…am presupus ca era singurul loc liber.Am incercat sa gasesc partea buna in chestia asta,am sa stiu mai multe despre Isabella.“Nu-l privi proast-o!Bella nu ridica privirea.Mi-ar placea sa-mi invart mainile prin parul lui…Bella opreste-te!”Gandurile ei ma faceau nervos,dar ma distra sa stiu ca trezeam acele sentimente in ea.Parea absurda cautand pretexte ca sa nu ma priveasca si nu m-am putut abtine sa nu zambesc.Chiar atunci m-a descoperit.“Ma auzi Cullen?”Doar am dat din cap,ma costa ororile ca sa nu zambesc.“Si ti se pare amuzant?”Intrebarea s-a afisat si pe fata ei si asta m-a facut sa rad.Parul ei sa miscat usor si mi-a transmis mirosul ei cel dulce,gatul a inceput sa ma arda dar am incercat sa-l ignor.M-am apropiat putin de ea ca sa-i soptesc la ureche.-Nimic deosebit,nimic din ce nu am mai auzit inainte.Nu stiu sigur de ce,dar mi-am imaginat ca asta o deranjeaza,dar cand m-am apropiat de ea am putut sa-i vad gatul si setea crestea cu fiecare bataie a inimii sale.Oh Doamne!De ce trebuia sa miroase atat de bine?Noroc ca eram pregatit pentru asta,chiar daca mirosul ei ma atragea,chiar daca am fost la vanatoare ma simteam complet neajutorat in fata setei provocata de ea.Am inghitit saliva care s-a strans in gura mea si am incercat sa par indiferent.Isabella avea pielea de gaina si parea ca tremura,asta m-a facut sa zambesc mandru,am atins punctul ei sensibil.Cu farmecele mele vampirice puteam s-o tin inafara jocului cand vroiam.“Te atrage sangele meu Cullen?”Pentru asta chiar nu eram pregatit…Era chiar atat de evident?A mai fost inainte cu vampiri?Asta ar putea explica de ce nu ii era frica si de ce stia atatea despre noi…dar nu asta m-a pus pe ganduri si m-a facut sa ies ata de brusc din masina mea.Deasemenea sangele ei parca na imbia sa sar peste ea si sa o musc.Ceea ce m-a tensionat cu adevarat a fost sa ma gandesc la ea alaturi de alti vampiri,sa-mi imaginez ca cineva i-ar fi putut face rau,sa mi-o imaginez fragila si vulnerabila in fata lor.Un marait mi-a ocupat pieptul,dar am reusit sa-l inabus inainte sa-l scot in fata unui om.Era vina lui Alice!Daca nu mi-ar fi aratat viziunea ei…daca nu ar fi chiar atat de complexa cu privire la casatorie…atunci nu m-as fi gandit in acest mod la Isabella.Dar daca ea e atat de fragila in fata farmecelor mele facea chestia asta si mai dificila.M-am urcat in masina si am pus Debbusy la volum maxim,asta ma linistea intotdeauna.Cand primele note au inceput sa sune si seninatatea s-a adunat in mine.Am inchis ochii pentru ca senzatia sa fie mai intensa,dar cand am facut asta,doi ochii de ciocolata mi-au aparut in minte.Ma priveauintens cu o expresie blanda si dulce,aveau o stralucire unica,ma priveau si parca reuseau sa-mi citeasca sufletul…era ca si cum reflectam o iubirea infinita…Mi-am miscat capul dintr-o parte intr-alta enrgetic pentru a evita acele ganduri,dar era inutil,acea privire parca era timparita in mintea mea.Soneria care anunta sfarsitul orelor m-a luat prin surprindere,m-a facut sa tresar.Elevii au inceput sa iasa din cladirile in care au avut ultima ora,gandurile fiecaruia dintre ei imi intrau in capul meu,una dupa alta,formand o conversatie de neinteles.Eram complet buimacit de atatea voci,am incercat sa le blochez ca sa ma pot bucura macar de un minut de liniste cand Alice dansa bucuroasa pana la monumentul Isabellei numita masina si o astepta.Am reusit sa blochez toate vocile si am reusit sa ma concentrez pe ea,o priveam cu fruntea incretita,nu intelegeam de ce o apara atat de mult,ea mi-a aruncat o privire jucausa si mi-a scos limba.Am ingustat ochii incercand sa o ignor daca era posibil.Rosalie,Emmett si Jasper au intrat in masina,gandurile lor erau total desconcentrante.Jasper era foarte curios,emotiile Isabellei erau destul de puternice si nu putea sa le controleze.Emmett eraa suparat,aproape ca si mine,nu mai putea de nerabdare ca sa termine cu ea sau sa stie daca e ceea ce se presupunea a fi.Cele mai ciudate erau a lu` Rosalie,nu-mi explicam de ce o simpla umana a trezit o sensatie de blandete si de protectie in ea,Rosalie vroia s-o urasca pentru simplul fapt ca e umana,dar nu era asa,acele sentimente erau mai puternice decat ea.M-am uitat la nesuferita prin fereastra si am vazut cum Isabella se apropia lent de masina.Se gandea la lovitura care “accidental” i-a dat-o lui Newton cu racheta.Nu puteam sa nu rad,trebuia sa recunosc ca in final aceasta fata era amuzanta.I-a dat una buna baiatului…Ea si Alice vorbeau despre plecare la casa noastra.Mie imi era frica pentru tot ceea ce stia despre noi,dar cu privirea,imaginandu-mio la mine acasa nu mi se parea nimic ciudat,era aproape…natural.M-am surprins pe mine cand mam gandit ca venirea unei fete intr-o casa plina cu vampiri era ceva natural.Ce mi se intampla?Total contrariul m-am apropiat de ea cand trebuia sa se urce in masina si sa plece.Am inchis portiera chiar cand ea a deschis-o si punandu-ma deasupra corpului ei fragil i-am soptit la ureche:-Urmeaza-ma daca esti in stare,nu ti-ar placea ce ti s-ar intampla daca te-ai pierde pe una din aceste strazi solitare din Forks.Am simtit cum corpul ei tremura si pielea ei reactiona la atingerea mea rece…am zambit…daca vroiam puteam detine controlul.Dar ce greseala mare faceam,cand am vrut sa plec am facut un pas mai aproape de ea,ii puteam simti caldura corpului apoi am mai facut trei pasi mai aproape de ea.-Nu-ti face griji,cunosc drumul -a raspuns foarte sigura pe ea in timp ce mi-a facut cu ochiul.Dar nu asta a fost ceea ce m-a infuriat,ce m-a scos din sarite a fost ceea ce a gandit dupa.“Nu mie frica domnule Colmillos”Pana in acel moment ea niciodata nu s-a exprimat clar ca suntem vampiri,doar a inteles ca nu suntem oameni normali si ca ea cunoaste secretul nostru si asta nu ma entuziasma deloc.Una din legile noastre e sa ascundem naturaletea noastra si daca Volturi auzeau ca o umana stie puteau deveni rai cu noi…foarte rai.Si ce ar decide pentru ea,ar omori-o fara sa mai stea pe ganduri…si asta a fost ceea ce m-a schimbat mult,sa mi-o imaginez moarta…uram asta,imi era teama,simteam o curiozitate enorma pentru tot ce are legatura cu ea si cum de stie atatea despre noi,dar simplul fapt sa-mi imaginez corpul ei palid si fara viata ma surprindea,nu puteam suporta.Si ceea ce imi displacea era ca nu stiu motivul.In timp ce aceste ganduri imi treceau prin minte,am ingropat piciorul in acceleratie pentru a ajunge acasa cat mai repede,Rosalie l-a sunat deja pe Carlisle ca sa-i explice situatia si ne astepta.Eu ma simteam speriat,nervos,desconcentrat…si dintr-o data eram din nou linistit,ca si cum acea umana nu reprezenta niciun pericol pentru familia mea.Toate aceste sentimente gasite au crescut preocupatia mea si prin urmare,Jasper ma privea preocupat cu fruntea incretita.“Ce ai patit?”-gandi.-Nimic -am zis fara sa-mi iau ochii de la drum.“Edward” -vocea lui mentala suna ca un repros.-Jasper sunt bine.“Nu esti!”-combatu.-Si cum se presupune ca ar trebui sa fiu? -am intrebat cu un ton“Ciudat,niciodata nu te-am mai simtit asa.”-Eu niciatat -am raspuns soptind.-Terminati odata -a strigat Emmett -nu suport conversatiile astea.Rosalie l-a luat de mana si imediat s-a linistit.Am ajuns acasa cat ai clipi.Carlisle dadea ture prin casa ca un leu in asteptarea prazii si Esme il privea cu precautie stand la picioarele scarilor.Cand am intrat amandoi au sarit peste noi si ne-au atacat cu intrebari.Le-am povestit tot ce stiam despre Isabella si incepand de aici precautia lui Carlisle a fost un amanunt.Repetam in minte numele vampirilor pe care ii cunosteam sa vedem care ar vrea sa se razbune pe noi trimitandu-ne fata asta sa ne faca viata imposibila.Cateva minute mai tarziu au ajuns si Alice cu Isabella,Alice zambea incercand sa ma evita mental amintindu-si locurile in care a fost la cumparaturi.Gandurile Isabellai erau blocate,am privit-o cu ura,nu intelegeam cum putea face asta si ma exaspera.“E nervoasa Edward” a gandut Alice “Cand e nervoasa te blocheaza”Asta avea sens dar nu ma linistea.-Carlisle pot vorbi cu tine? -vocea Isabellei era un murmur dar toti l-am putut auzi.-Clar -a raspuns tatal meu tinandu-si nervii in frau.-Singuri,in biroul tau -a cerut- si el -a aratat spre mine- sa plece va rog.Sa plec?Dar la ce se gandeste fata asta?Crede ca am sa ma duc si am sa las familia mea neprotejata doar pentru ca vrea ea?E nebuna!-Nu plec nicaieri -am spus incercand sa scot la iveala iritarea care ma ardea in piept.-Edward,vino cu mine -a zis Alice “nu-ti face griji,am vorbit cu ea si nu e niciun pericol”Mi-am incrutisat bratele…continuam s-o urmaresc cu privirea.“Du-te fiule” gandi CarlisleInaintea acestei cereri nu puteam sa neg,dar nu ma entuziasma idea,mai ales daca Rosalie a fost lasata sa ramana si pe mine ma dadeau afara.Jasper si Emmett aproape au trebuit sa ma tarasca ca sa ies afara,urmat de Alice si Esme.Nu-mi placea situatia.Ne-am indepartat destul de mult ca sa nu pot auzi gandurile niciunuia si asta ma isteriza.Ne-am oprit intr-o poenita din mijlocul padurii.Eu m-am asezat pe un copac cazut observad luna argintie,linistea,stelele cerului albastru.Esme se aseza langa mine,Alice in fata mea pe iarba uda…Emmett si Jasper umblau nervosi in cerc.Alice si Jasper incercau sa ma linisteasca vorbind cu mine,dar eu nu ascultam,vocile lor erau un zumzait pe fundal care abia se auzea printre gandurile mele.Mintea mea era in casa mare,la ce ii povesteste Isabella tatalui meu,si la ce mai povesteau cat timp nu sunt pe acolo,si de ce dupa ce a vorbit Alice cu ea evita sa se mai gandeasca la conversatie.-Edward -Alice mi-a atras atentia cand m-a atins pe umar.-Ce vrei Alice…-am raspuns fara chef..sa vorbesc cu ea e ultimul lucru pe care vreau sa-l fac.“Bella nu e periculoasa,crede-ma”-Ai mai vazut si altceva? -am intrebat.A negat dand din cap,dar in mintea ei timp de o secunda a aparut o pozacu Isabella strigand de durere si cu fata insangerata.Am tremurat inaintea acestei imagini,incepeam sa simt durerea din piep cand imi imaginam ca ceva grav s-ar putea intampla.Jasper a aparut langa mine si instantaneau a pus o mana pe umarul meu pentru ca darul lui sa aiba efectul mai repede.-Jazz sunt bine -am soptit.M-a privit neincrezator,a luat mana repede si s-a dus sa vorbeasca cu Emmett.-Alice ce a fost asta? -am intrebat.-Nimic despre ce sa stii u pentru acum…timpul pune fiecare lucru la locul lui -a raspuns evitand intrebarea mea.-Alice,ce imi ascunzi?Ce se va intampla cu ea?-Ea este o fata si se numeste Bella -a raspuns nervoasa-.Si ti-as multumi daca te-ai comporta frumos cu ea,va fi cea mai buna prietena a mea si ceva important in vietile noastre.Jasper si Emmett s-au apropiat de locul in care stateam noi si au pus atentie pe ceea ce vorbeam noi.-Ce vrei sa spui prin “impostant”? -a intrebat Jasper.Alice l-a privit diresct,apoi m-a privit pe mine gandindu-se la repercusiunea pe care trebuia s-o spuna si ce fericita s-ar simti Esme…ultima chestie m-a preocupat.In ce mod putea Isabella sa o faca pe Esme fericita?Neuronii mei lucrau cu viteza lumini,nu era decat un mod:sa fie una din fiicele ei,mai bine zis a noastra,sa devina vampir…Cand mi-am dat seama tremuram de furie si nu puteam opri maraiturile care vroiau sa iasa din pieptul meu.Emmett ma tinea cu forta si razele de liniste pe care Jasper le transmitea spre mine abia daca isi aveau efectul.Nu puteam suporta ca Isabella sa faca parte din familia noastra,sa fie una de-a noastra,nu intelegeam bine de ce,dar ceva din adancul meu vroia sa salveze umanitatea ei.

Twilight Actors

Aici vom vorbi despre actorii din Twilight Saga.Vom impartasi stiri,idei si vom discuta mai mult...